A fost destul de rece pe marginea terenului, dar pe iarba era foarte cald, dupa cum au marturisit jucataorele. Primul meci e si cel mai greu, dar si cel mai potrivit pentru a-l castiga. Pascaniul a venit pe Proletarul incognito, si cu echipament rosu, iar noi am jucat cu albastru, in timp ce arbitrii au fost negri. O culoare a seriozitati. Atat. O mana de spectatori, atat cat sa incapa pe scaunele galbene de la tribuna acoperita si cu o jucatoare accidentata in tribuna, care s-a transformat rapid si bine in sef de galerie, meciul a avut curs, nerv si multe goluri.  Eu, la coltul terenului, proful, Vasile Jercalau, in picioare in fata bancii tehnice, betonate la propriu, doi prieteni, Bogdan si Adi, cu atributii de cameraman si fotograf, si gol Bujorica, in minutul 3.

O reusita aplaudata si de un spectator ales de noi, bacauanii, la alegerile parlamentare. Deputatul Cosmin Necula, care a venit sa vada pentru prima data in viata lui un meci de fotbal feminin. Se astepta la o letargie totala, dar usor –usor, meciul l-a prins. Le-a invatat numele jucatoarelor si chiar i-a dat un sfat Bujoricai.

Un fotbal jucat la nivel de fete, Liga 1, dar cu pase si invaluiri, si de ce sa nu o spunem si cu multe greseli individuale. Mai este mult de lucru. E greu sa te antrenezi pe un izlaz unde trebuie sa inveti preluarea si pasa, abecedarul fotbalului, iar in zi de sarbatoare sa pasesti pe un teren de fotbal, ce are o iarba intretinuta special pentru meciuri oficiale.

E un detaliu, dar e important. “Nenea Catalin, sigur ne lasa sa jucam pe terenul asta asa bun?” Da. Bucuria e mare, chiar daca intrebarea vine cu doar cateva minute inainte ca Sergiu Mavriche, Alexandra Apostu si Bogdan Duta sa apese butonul de start de la cronometrul negru, si el.

A fost si bunicul la meci. Cel care i-a cumparat ghete Alinei, iar acum s-a incapatanat sa vina sis a vada daca nepoata lui a meriat investitia. Au fost si parintii, dar si cativa sustinatori. A fost si mama mea, un mare fan al Pisicilor Rosii. Doar ea stie cati bani mi-a dat ca sa mergem in deplasare. Si toate detaliile astea mici pentru cei care nu ne cunosc ne-au ajutat sa devenim o familie si o echipa frumoasa si cu viziune in ceea ce priveste viitorul, spunem noi.

Golurile au curs in poarta Pascaniului, chiar daca intre cele doua bare era portarul echipei nationale de juniori. Diana Rotaru nu a iertat-o cand a avut ocazia. A alergat cat a putut pana in minutul 70, cand era evident ca i s-au cam terminat bateriile, dar proful a inteles-o. Ca sa ajunga a plecat de acasa cu 3 trei ore inainte. Nu stim daca a apucat sa manance. E nevoita sa mearga 7 kilometri pe jos  pana ajunge la masian ce o aduce in Bacau. Nu e usor, dar rezultatele se obtin cu sacrificii.

Nu doar marcatoarele sunt importante,ci toate jucataorele. Inclusiv, Gerogiana Vraciu, care a fost sustinuta de o fosta jucatoare a Bacaului, cu acelasi nume. Că Amalia a marcat  cu o miscare din baileydance si nu a facut-o cu capul sau cu piciorul, iar e un lucru imbucurator. Dovedeste ca a fost omul potrivit la locul potrivit si ca a invatat ce inseamna sa ai plasament corect. A fost 5 la 0.

Ca ne-am incapatanat sa ne inscriem in campionat e o alta poveste, dar e frumos cand vezi ca ai pritenii langa tine, dar mai mult decat atat traiesti momente greu de descries atunci cand vezi ca le poti oferi zambete pisicilor, credeti-ma ca treci peste orice problema.  Nu mai conteaza ca tu nu ti-ai platit nu stiu ce facturi. Le vei plati. Dumnezeu are grija de toate. Important e sa faci ceva pentru comunitate. Important e sa avem un rol pe pamant ca atunci cand vom pleca de aici nu vom lua nimic cu noi.

Important pentru noi, pentru toata echipa, e sa promovam si sa dezvoltam un sport nou, care nu consuma  mult, dar care uneste familii, care ne ajuta sa fim deschisi progresului, sa fim contribuim putin, dar bine, la stabilitatea acestui fenomen social si sportiv.

Ne uitam peste munti si ne oprim la Cluj, acolo e echipa fanion a Romaniei, si spun asta nu doar pentru ca domina autoritar campionatul, ci si pentru ca 80 la suta dintre jucatoarele Olimpiei sunt la loturile nationale, de la junioare la seniore. La Cluj, parca, fotbalul feminin e respectat si iubit fara complexe si menajamente. Cu un buget de aproape jumatate de million de euro, cat are Sport Club Bacau, de la Primaria Bacau, Clujul joaca cu fruntea sus in Champions League. De ce nu s-ar putea si in Bacau?

Strategia noastra e sa aducam sponsori alaturi de noi, strategia noastra va dovedi ca e de viitor, dar avem nevoie si de sprijinul autoritatilor locale. Ceea ce facem noi are ecou si ajuta comunitatea bacauana.

Într-o lume in care secretul reusitei e combinatia dintre educație si progres, noi, Pisicile Rosii vom miza pe VOI! Multumim.